Periodic apar în diferite publicații articole care se referă la moartea lui Alexandru Lapedatu în penitenciarul de la Sighetu Marmației, ultima dată, recent: Marius Oprea, „Cum au „lichidat” comuniștii cu istoria națională: savantul Alexandru Lapedatu s-a sinucis în celulă, spânzurându-se cu un cearșaf”, MEDIAFAX (online), 26.02.2021, 08:26. Este un text cu informații interesante și, în parte, inedite, dar al cărui titlu conține o versiune a morții savantului care nu este acceptată unanim. De aceea Fundația Lapedatu consideră că este util să listeze aici sursele disponibile asupra acestui subiect:
- CERTIFICATUL DE MOARTE eliberat de SFATUL POPULAR AL Or. Sighet. Starea Civilă. Seria M-c Nr. 370556 menționează „Cauza morții paralizie cardiacă”.
- În comunicarea de la sesiunea comemorativă a Academiei Române din 14 septembrie 2016, Acad. Ioan-Aurel Pop menționează existența a două versiuni privind moartea lui Alexandru Lapedatu : „Conform cărții autobiografice a lui Constantin C. Giurescu, s-a sinucis prin spânzurare; această versiune este corectată de alte surse, care afirmă că a murit în urma unei deparazitări efectuate cu ușile și geamurile închise, care i-a fost fatală, din cauza suferinței de astm și de inimă.” (Constantin C. Giurescu, „Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet: 7 mai 1950-5 iulie 1955”, Editura Fundației Culturale Române, 1994; Ioan-Aurel Pop, „Alexandru Lapedatu – istoric și universitar clujean”, ACADEMICA, Nr. 9, septembrie 2016, Anul XXVI, 311, pag, 5-6, https://acad.ro/academica2002/rev2016/pag_acad2016_nr311_sep.htm).
- În legătură cu versiunea sinuciderii există suspiciunea că ea ar fi fost lansată de propaganda comunistă, sau că ar fi rezultatul unei confuzii, dată fiind tentativa de sinucidere a lui Alexandru Lapedatu documentată în raportul citat de Claudiu Secașiu în lucrarea „CONTRIBUŢII PRIVIND DISTRUGEREA ELITEI POLITICE ROMÂNEŞTI” (http://www.memorialsighet.ro/memoria-inchisorii-sighet-claudiu-secasiu-contributii-privind-distrugerea-elitei-politice-romanesti/): „La un ordin al D.G.S.P. din iunie 1950 lt. col. de securitate Kiss Vasile de la Direcția Regională a Securității Poporului Oradea, răspundea, la 17 iulie 1950: „Raportăm că în noaptea de 1/2 iulie a.c. deținutul politic Alexandru Lapedatu încercase să se stranguleze cu șervetul, însă a fost observat și împiedicat de organul nostru care făcea acolo paza. Susnumitul a încercat să se sinucidă, din motivul că suferă de stomac și a avut crize puternice.”
- Versiunea sufocării în celulă se bazează pe mărturia preotului stavrofor Constantin Tomescu, profesor de teologie la Chișinău, supraviețuitor de la Sighet, considerată veridică de familia lui Alexandru Lapedatu, așa cum afirmă fiica sa Mica Macavei într-un emoționant episod al emisiunii „Peregrinul Transilvan”, TVR Cluj, 1995 (https://www.youtube.com/watch?v=HZZNTfs7qg4). Această versiune este reținută și de specialiști în istoria generației marii uniri (Ioan Opriș, „Alexandru Lapedatu și contemporanii săi”, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1997, pag. 11-13, online: https://www.memorialsighet.ro/carti/alexandru-lapedatu-si-contemporanii-sai/, pag. 6-8).
Deși versiunea sinuciderii nu poate fi respinsă în mod definitiv, Fundația Lapedatu subscrie la versiunea sufocării în celulă a lui Alexandru Lapedatu, executată simbolic de onomastica lui (Sfântul Alexandru), acceptată atât de familie cât și de istoricii care s-au ocupat îndeaproape de recuperarea memoriei fraților Lapedatu.
În imagine: copie legalizată a certificatului de moarte (nedatat) aflată în Fondul Lapedatu de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.