Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a expus între 28 noiembrie și 16 decembrie 2018 sub titlul „Războiul hărților”, hărți demografice justificând revendicări teritoriale la Conferința de pace de la Paris (1919). Splendida broșură editată cu această ocazie conține și harta etnografică a Banatului Timișoarei prezentată de delegația română, realizată de Alexandru D. Athanasiu pe baza concepției lui Alexandru Lapedatu

Contextul este oferit de Alexandru Lapedatu în volumul Amintiri. Expert în delegația română la negocierile de pace, el îl însoțește pe Ion I.C. Brătianu, alături de Nicolae Mişu, ca al doilea delegat, și de Constantin C. Brătianu, ca secretar personal, la memorabilia ședință din 1 februarie 1919, la Quai d’Orsay, Salle de l’Horloge, a Consiliului suprem al Marilor Puteri, în completul său de zece membri (șeful statului și ministrul de externe din Franța, Regatul Unit, S.U.A. Italia și Japonia). Ion I.C. Brătianu expune revendicările teritoriale ale României, este ascultat cu mare interes, ministrul de externe italian Giorgio Sidney Sonino îl aprobă cu glas tare: “giusto, giusto!”, iar primul ministru britanic, Lloyd George, pune câteva întrebări între care și aceea de a i se arăta pe hartă unde este Bucovina (“Montrez-moi ou est la Bucovine!”). Expunerea este redată în memoriul redactat de Alexandru Lapedatu şi tipărit imediat după şedinţă sub titlul generic „La Roumanie devant le Congrès de la Paix”, Paris, Dubois et Bauer, 1919, sub care vor apărea „revendicările teritoriale” dar și „actele de unire ale Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti ale Ungariei cu România”.

După ședință, Alexandru Lapedatu este însărcinat cu întocmirea unor memorii speciale, după modelul celor înaintate de delegaţia cehoslovacă; ele vor fi tipărite sub același titlu generic. În localul „Biroului pentru informaţiuni de război” din Rue de l’Universite, 74, Paris Alexandru Lapedatu îi expune textul, pasaj cu pasaj, colaboratorului său Mario Roques care îl dictează direct în franceză unei steno-dactilografe. În timp ce aceasta se ducea să-l bată la maşină, o altă colegă îi lua locul, alternându-se, astfel că lucrarea avansa foarte uşor şi foarte repede. Alexandru își amintește : „Alături de text erau tabelele statistice întocmite cu toată conştiinciozitatea şi scrupulozitatea, tabele pe temeiul cărora s-au întocmit hărţile anexate după un sistem propus de mine şi adoptat în urmă şi de delegaţiunea ungară în memoriile sale înaintate Conferinţei de pace. Şi anume, colorând cercurile administrative (plăşile) ale comitatelor (judeţelor) transalpine cu populaţie românească într-o gamă de culori de la cel mai intens roşu până la cel mai deschis (alburiu) reprezentând raportul populaţiei române faţă de cea neromână (ungurească, săsească, şvăbească etc.) de la 90% până la 10%. Hărţile astfel compuse erau cât se poate de intuitive şi concludente pentru o justă orientare de total a privitorilor. Le-a executat după datele statistice, lucrate de mine, foarte conştiincios şi precis Al. D. Atanasiu, profesor la Şcola de Belle-Arte de la Iaşi, care se afla refugiat la Paris.”