Colocviul Lapedatu nu a putut fi organizat la NEC la încheierea anului universitar 2019-2020 din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Bursierii Lapedatu din această ediție, Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena, și Sorin Radu, profesor și decan al Facultății de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, au coordonat publicarea contribuțiilor pregătite pentru colocviu în volumul „România interbelică. Modernizare politico-instituțională și discurs național” apărut la Editura Polirom, Iași. Volumul include și cercetări efectuate în cadrul proiectului „Supuși sau cetățeni? Între cens și sufragiu universal: integrarea politică a țăranilor din România (1859-1940)” lansat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI)

Coordonatorii consideră că cele 17 studii incluse în volum „reflectă stadiul actual al cunoașterii dar și noile direcții de cercetare, în special în istoria administrației, istoria tineretului, istoria politicii sociale sau perspectivele asupra relației dintre stat și biserică… volumul ar putea constitui … punctul de plecare pentru o nouă generație de istorici, care să-și îndrepte atenția către această epocă, atât de importantă pentru istoria contemporană a României”.

Volumul redă o imagine complexă și nuanțată a contextului în care și-au desfășurat activitatea Ion și Alexandru Lapedatu în România interbelică.

La 4 decembrie 2023, la Colegiul Noua Europă (NEC), a avut loc colocviul internațional cu tema „Transgressing Boundaries: The History and Memory of the Religious Underground in Romania, Moldova and Beyond” organizat de Prof. James Kapaló de la University College Cork (UCC), și Dumitru Lisnik, doctorand la UCC, bursieri Lapedatu în anul universitar 2022-2023. Această manifestare a încheiat activitățile celei de a cincea ediții a programului „Bursele Lapedatu” („Lapedatu Fellowship”) lansat în 2018. Participanții la colocviu pregătesc acum comunicările prezentate în vederea unei publicări.

„Bursele Lapedatu” sunt atribuite în fiecare an unei echipe compuse din doi cercetători, unul din România și unul din străinătate, pentru a efectua o cercetare asupra unor dezvoltări în perioadele modernă și contemporană, în România și în spațiul sud-est european, încheiată cu un colocviu internațional la care sunt prezentate rezultatele cercetării împreună cu alte contribuții cu subiecte înrudite. Temele trebuie să fie legate de interesele, activitățile și contribuțiile fraților Lapedatu, care includ cultura, religia, economia, sociologia și altele.

Mai multe contribuții au apărut sau sunt pregătite pentru apariție sub formă tipărită:

• Patru comunicări prezentate la colocviul din 11 noiembrie 2022 au stat la baza articolelor publicate în „Journal of Romanian Studies (JRS)”, vol. 5, nr. 2, octombrie 2023, pag. 123-219. JRS este o publicație a Societății pentru Studii despre România (Society for Romanian Studies – SRS) în colaborare cu Liverpool University Press. SRS este o organizație academică interdisciplinară fondată în S.U.A. în 1973.
• Șapte texte de la colocviul din 2021 sunt în pregătire pentru a fi publicate în volum.
• Cercetările din 2019-2020 nu au putu fi prezentate într-un colocviu din cauza restricțiilor impuse de pandemia COVID 19; ele sunt incluse în volumul „România interbelică. Modernizare politico-instituțională și discurs național”, în curs de apariție la Editura Polirom.

Bursierii Lapedatu din afara României au venit de la universități din Austria, Irlanda, Italia, Regatul Unit și Țările de Jos. În cei cinci ani de la lansarea programului au fost publicate 41 de comunicări și 17 capitole de carte cu autori din 10 țări (Austria, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Moldova, Regatul Unit, Țările de Jos, Ucraina și Ungaria). Coordonatorul programului, Prof. Constantin Ardeleanu, consideră că în acest moment „programul este consolidat, fiind cunoscut în rândul specialiștilor în studii românești afiliați unor universități și institute de cercetare din Europa și America de Nord, precum și în rândul istoricilor și cercetătorilor din România.”

ANNEXA: Temele Colocviilor Lapedatu, 2019-2023

(detalii se găsesc pe site-ul nec.ro, la rubrica Evenimente la 16 aprilie 2019, 21 octombrie 2021, 11 noiembrie 2022, 4 decembrie 2023)

1. „Urban Communities and Urban Transformation in the Romanian Principalities/Old Kingdom Romania (1831–1914)”

2: Colocviul al doilea cu tema „Interwar Romania: Political and Institutional Modernization and National Discourse” este înlocuit de publicarea volumului: „România interbelică. Modernizare politico-instituţională şi discurs naţional”

3. „A New World after the Great War? Romania and South-Eastern Europe between Modernization, Nationalism and Violence”

4: „Rural Voices”

5: „Transgressing Boundaries: The History and Memory of the Religious Underground in Romania, Moldova and Beyond”

În cadrul Simpozionului Internațional „Monumentul – Tradiție și Viitor,  Ediția a XXIV-a, 6 – 9 octombrie 2022, găzduit de Muzeul Municipal „Regina Maria” în recent reabilitatul Palat Braunstein din Iași, a fost lansat volumul „Prof. Ioan Opriș. O viață dedicată Patrimoniului Cultural Național. Omagiu la 80 de ani”, editat de Prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru, dr. Aurica Ichim și dr. Alexandru Constantin Chituță.

La evenimentul organizat la 6 octombrie au luat parte oamenii de cultură și oficialități din Iași și din toată țara. S-au scos în evidență numeroasele și importantele contribuiții aduse de Prof. Ioan Opriș în istoriografie și în conservarea patrimoniului cultural național, recunoscute cu distincții din partea Mitropoliei, Primăriei, Facultății de Arte, a Muzeului etc.

Volumul omagial a fost prezentat și la 19 octombrie 2022 la Muzeul Literaturii Române din București în prezența sărbătoritului, cu participarea reprezentanților Academiei Române, a mai multor directori ai muzeelor importante din București și din țară, a altor oameni de cultură și oficialități. Fundația Lapedatu a fost reprezentată de Directorul Executiv, Dna. Mihaiela Pop. Un eveniment similar este în pregătire la Cluj-Napoca. Fundația Lapedatu care a contribuit un capitol la volumul omagial îi datorează Prof. Ioan Opriș dezvăluirea istoriei familiei Lapedatu, care nu s-a transmis de la părinți la copii din motive politice evidente pentru cei care cunosc perioada dictaturii comuniste. Îi suntem recunoscători Prof. Opriș pentru recuperarea, descifrarea și publicarea manuscriselor păstrate în funduri de sertare. Suntem mândri și bucuroși că Prof. Ioan Opriș, istoric de seamă al Generației Marii Uniri, a acceptat să devină Membru de onoare al Fundației Lapedatu.

subliniază contribuțiile fraților Lapedatu în generația Marii Uniri

Revista TRIBUNA din Sibiu a publicat la 12 ianuarie 2022 sub semnătura Pr. Constantin Necula un scurt și foarte inimos comentariu asupra conferinței despre frații Lapedatu ținută la Paris cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea lor, și publicată ulterior în broșură. (https://www.tribuna.ro/news-archive.php?date=12.01.2022) Intenția conferinței a fost nu atât de a enumera funcțiile ocupate de cei doi frați (o enumerare în sine destul de prestigioasă) cât mai ales de a reliefa ceea ce au făcut ei în acele funcții. O construcție statală atât de dificilă ca cea cu care s-a confruntat România după Marea Unire a fost desigur purtată în primul rând de casa regală și primul ministru, dar nu s-ar fi putut realiza în mod durabil fără demnitari ca frații Lapedatu care s-au dedicat acestei opere atât ca aleși în organele legislative cât și ca titulari ai unor funcții de răspundere în domeniile lor de competență. Reproducem mai jos această publicație.

Picătura de Carte

O Conferință prinsă în coperta memoriei

Pr. Constantin NECULA / 12.01.2022

La sfârșitul anului trecut, pe când finalizam cu Sorana Maier Bițu volumul legat de președinții ASTREI– Asociațiunea ASTRA, recuperarea unei Memorii culturale. II. Președinții, Eikon, 2021, 117 pg.- am redescoperit numele celor doi frați Lepădatu. Gemenii devenirii  noastre naționale: Alexandru (Martirul, căci moare la 30 august 1950 la Sighet) și Ion (stins la 24 martie 1951). Printre sursele de inspirație și recuperare a memoriei lor ni s-a dăruit volumul Dr. Andreas Wild, Frații Lapedatu- artizani ai României moderne în generația Marii Uniri (Ed. Fundația Lapedatu, f.a, ed. a II-a, 64 pg.). Este vorba despre  publicarea Conferinței prezentate de autor – vicepreședinte al Fundației Lepedatu – la Paris, La Maison Roumaine, la 8 octombrie 2016. Este cea mai restrânsă și coerentă prezentare a celor două personaje majusculare ale demnității noastre cultural- economice, monumente ale rezistenței în timp a efigiei bărbaților de Stat. În cel mai adânc sens al cuvântului. Citisem cu plăcere albumul Gemenii Lepădatu. Istorie și finanțe (Ed. Oscar Print) și identificasem, în diferite faze ale documentării în raport cu o serie de lucrări că Profesorul Ioan Opriș este – cum îl consemnează Andreas Wild, „leaderul cercetării istorice” legate de cei doi frați. Dar de data aceasta avem la îndemână o sinteză a vieții și activității lor, o prezentare dramatică a unor destine. Dar și o scurtă prezentare a modului în care urmașii celor doi frați ridică din uitare efigia lor de oameni ai Unirii celei Mari. Poate ar trebui, păstrând oarecum și logica capitolelor prezentării autorului nostru, să scriem direcțiile în care cei doi frați au strălucit. E dificil. Pe Alexandru îl aflăm implicat în Comisia și editarea buletinului monumentelor istorice, în chestiunea tezaurului de la Moscova și în Comitetul național al refugiaților români și pregătirea păcii, în organizarea Universității Daciei Superioare, ministrul cultelor și artelor, legiferator al regimului general al cultelor legea teatrelor, Președinte al Academiei Române și al Senatului.  Mucenic în temnița Sighetului. Cel de-al doilea- care a evitat arestarea doar pentru că era bolnav de coloană, țintuit la pat- Ion este legat de ASTRA, Banca Generală de Asigurări, Banca Agrară, Universitatea „Daciei Superioare”, Ministru de finanțe, economist de marcă implicat în Convenția cu Germania și stabilizarea monetară, un drămuitor de excepție al resurselor energetice ale țării și un factor decisiv în Fundația Gojdu și misiunile bancare. Pot părea puține 64 de pagini. Dar scrise așa sunt, credeți-mă, un mare dar pentru iubitorul de istorie.

Periodic apar în diferite publicații articole care se referă la moartea lui Alexandru Lapedatu în penitenciarul de la Sighetu Marmației, ultima dată, recent: Marius Oprea, „Cum au „lichidat” comuniștii cu istoria națională: savantul Alexandru Lapedatu s-a sinucis în celulă, spânzurându-se cu un cearșaf”, MEDIAFAX (online), 26.02.2021, 08:26. Este un text cu informații interesante și, în parte, inedite, dar al cărui titlu conține o versiune a morții savantului care nu este acceptată unanim. De aceea Fundația Lapedatu consideră că este util să listeze aici sursele disponibile asupra acestui subiect:

1. CERTIFICATUL DE MOARTE eliberat de SFATUL POPULAR AL Or. Sighet. Starea Civilă. Seria M-c Nr. 370556  menționează „Cauza morții paralizie cardiacă”.
2. În comunicarea de la sesiunea comemorativă a Academiei Române din 14 septembrie 2016, Acad. Ioan-Aurel Pop menționează existența a două versiuni privind moartea lui Alexandru Lapedatu : „Conform cărții autobiografice a lui Constantin C. Giurescu, s-a sinucis prin spânzurare; această versiune este corectată de alte surse, care afirmă că a murit în urma unei deparazitări efectuate cu ușile și geamurile închise, care i-a fost fatală, din cauza suferinței de astm și de inimă.” (Constantin C. Giurescu, „Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet: 7 mai 1950-5 iulie 1955”, Editura Fundației Culturale Române, 1994; Ioan-Aurel Pop, „Alexandru Lapedatu – istoric și universitar clujean”,  ACADEMICA, Nr. 9, septembrie 2016, Anul XXVI, 311, pag, 5-6, https://acad.ro/academica2002/rev2016/pag_acad2016_nr311_sep.htm).
3. În legătură cu versiunea sinuciderii există suspiciunea că ea ar fi fost lansată de propaganda comunistă, sau că ar fi rezultatul unei confuzii, dată fiind tentativa de sinucidere a lui Alexandru Lapedatu documentată în raportul citat de Claudiu Secașiu în lucrarea „CONTRIBUŢII PRIVIND DISTRUGEREA ELITEI POLITICE ROMÂNEŞTI” (http://www.memorialsighet.ro/memoria-inchisorii-sighet-claudiu-secasiu-contributii-privind-distrugerea-elitei-politice-romanesti/): „La un ordin al D.G.S.P. din iunie 1950 lt. col. de securitate Kiss Vasile de la Direcția Regională a Securității Poporului Oradea, răspundea, la 17 iulie 1950: „Raportăm că în noaptea de 1/2 iulie a.c. deținutul politic Alexandru Lapedatu încercase să se stranguleze cu șervetul, însă a fost observat și împiedicat de organul nostru care făcea acolo paza. Susnumitul a încercat să se sinucidă, din motivul că suferă de stomac și a avut crize puternice.”
4. Versiunea sufocării în celulă se bazează pe mărturia preotului stavrofor Constantin Tomescu, profesor de teologie la Chișinău, supraviețuitor de la Sighet, considerată veridică de familia lui Alexandru Lapedatu, așa cum afirmă fiica sa Mica Macavei într-un emoționant episod al emisiunii „Peregrinul Transilvan”, TVR Cluj, 1995 (https://www.youtube.com/watch?v=HZZNTfs7qg4). Această versiune este reținută și de specialiști în istoria generației marii uniri (Ioan Opriș, „Alexandru Lapedatu și contemporanii săi”, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1997, pag. 11-13, online: https://www.memorialsighet.ro/carti/alexandru-lapedatu-si-contemporanii-sai/, pag. 6-8).

Deși versiunea sinuciderii nu poate fi respinsă în mod definitiv, Fundația Lapedatu subscrie la versiunea sufocării în celulă a lui Alexandru Lapedatu, executată simbolic de onomastica lui (Sfântul Alexandru), acceptată atât de familie cât și de istoricii care s-au ocupat îndeaproape de recuperarea memoriei fraților Lapedatu.

În imagine: copie legalizată a certificatului de moarte (nedatat) aflată în Fondul Lapedatu de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

La 8 noiembrie 2019, Colegiul Național „Andrei Șaguna” a găzduit ceremonia inaugurării monumentului dedicat fraților Alexandru și Ion Lapedatu realizat de sculptorul de origine brașoveană Ioan Bolborea sub egida Academiei Române, a Băncii Naționale a României și a Municipiului Brașov, la inițiativa și cu finanțare din partea Fundației Lapedatu.

Soclul poartă inscripția „Frații Lapedatu – prin viață și operă, personalități marcante ale Generației Marii Uniri”, un citat al Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș.

Monumentul se află pe Șirul Ludwig van Beethoven, în marginea parcului Gheorge Dima, la mai puțin de 300 m de cimitirul istoric Groaveri în care sunt înmormântați Ion Alexandru Lapedatu, tatăl gemenilor, și Ion Lapedatu; Alexandru Lapedatu, mort ca deținut politic la Sighet, este amintit printr-un cenotaf.

Ceremonia inaugurării a început în Aula Colegiului Andrei Șaguna – în același loc în care cei doi frați au fost sărbătoriți, cu o largă participare a autorităților vremii, la împlinirea vârstei de 60 de ani, în septembrie 1936. Cu aceeași ocazie a fost comemorat tatăl lor, Ioan Alexandru Lapedatu, doctor în litere și filozofie al Universității din Bruxelles și profesor la Colegiu, pentru care s-a pus placa de marmoră aflată și astăzi în holul de intrare.

Personalitatea fraților Lapedatu a fost evocată de:

• Prof.Dr. Cezar Boghici, Directorul Colegiului Național Andrei Șaguna
• George Scripcaru, Primarul Municipiului Brașov
• Adrian-Ioan Veștea, Președintele Consiliului Județean Brașov
• Acad. Răzvan Theodorescu, Vicepreședinte al Academiei Romăne
• Mircea Ștefan Mureșan, Director Muzeu și Educație Financiară, Banca Națională a României
• Ana Blandiana, Președinte al Fundației Academia Civică
• Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș.

Ioana Wild, Președinte al Fundației Lapedatu, a mulțumit celor care au contribuit și contribuie la acțiunile Fundației, precum și vorbitorilor și participanților. Corul colegiului a încheiat prima parte a ceremoniei.

A doua parte a avut loc în fața Colegiului, în parcul Gheorghe Dima, și a constat în dezvelirea monumentul în prezența oficialităților și a celorlalți participanți, în sunetele solemne ale Fanfarei Colegiului Național Andrei Saguna. Preotul Vasile Goian, profesor al Colegiului, și cantorul Călin Nistorescu au sfințit monumentul. În încheiere, sculptorul Ioan Bolborea s-a adresat adunării, evocând momente din timpul școlii pe care a urmat-o la Brașov.

Un rezumat filmat se află aici, și o înregistrare detaliată produsă de elevii Colegiului aici.

După susținerea lucrării de licență notată cu 10, Mărioara Motofelea a fost anunțată de Secretariatul Facultății de economie și drept că i s-a acordat diploma de merit ca șefă de promoție și urmează să țină un discurs la festivitatea de absolvire din 26 iulie 2019 a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, la care au participat 1.908 absolvenți ai Universității, cadrele didactice, dar mai ales familiile și prietenii.

Lucrarea de licență a Mărioarei a avut ca temă ocrotirea persoanei fizice minore. Ultimul capitol a fost dedicat „Casei Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc, unde Mărioara a găsit o a doua familie în timpul școlii și liceului. Mărioara a fost prima bursieră universitară selecționată de Fundația Lapedatu  la recomandarea Sorei Emilia care conduce Casa Sfântul Iosif, găzduind copii de orice etnicitate și de orice religie, de la vârsta preșcolară până la bacalaureat. Casa Sfântul Iosif, administrată de o organizație caritabilă greco-catolică, este prietenă cu Fundația Lapedatu (referințe aici, aici și aici).

În afară de școala propriu-zisă, Mărioara a avut numeroase activități. La liceu, a obținut premii și distincții județene și naționale la Olimpiadele de limba și literatura româna, de pedagogie-psihologie și la Olimpiada Animatorilor. Ca studentă, a obținut un premiu la Sesiunea de comunicări științifice și a participat la organizarea Conferinței internaționale de drept, administrație publică și medicina cu participanți din 9 țări. În afara studiilor, a predat lecții pentru copii la grădinițe și școli, a cântat în corul studenților care a dat și spectacole de Crăciun pentru copii. Ca vicepreședinte al Organizației Studenților în Drept și Administrație Publică – Târgu Mureș a organizat evenimente caritative și o colectă ale cărei contribuții au fost donate Casei Sfântul Iosif.  Mărioara a fost membră a Ligii Studenților și a asociației europene ELSA Târgu Mureș.

În tot timpul studiilor, Mărioara a stat în contact prin email cu Mihaiela Pop, Director executiv al Fundației Lapedatu și responsabila programului de burse universitare. Mărioara i-a scris Dnei Pop despre progresul studiilor, despre vizitele din timpul vacanțelor la familia ei la Bistrița și la Casa Sfântul Iosif, despre practicile efectuate: „Aceasta lună am început-o cu practica la biroul de avocatura. … Au fost niște săptămâni foarte frumoase. Îmi place mult sa lucrez la birou. Am învățat o mulțime de lucruri, am mers în instanță, am făcut cereri. La sfârșitul acestor săptămâni am realizat un proiect pe care domnul avocat l-a notat cu nota 10”; după aceasta, a obținut singurul loc de practicant la un mare concern internațional, despre care a scris: „… mi-a plăcut să lucrez acolo și am învățat multe lucruri folositoare”.

La obținerea licenței, ca șefă de promoție Mărioara a fost admisă fără examen la studiul de master pe care dorește să-l urmeze. Cu tineri ca Mărioara, capabili, harnici la învățătură, angajați social și cu dor de munca serioasă, țara poate avea îndreptățite speranțe de viitor.

Dragă Mărioara, calde felicitări și mult succes în continuare!

Membrii fondatori ai Fundației Lapedatu au plăcerea să anunțe că personalități care se bucură de o înaltă reputație profesională și morală, care s-au ilustrat prin contribuții remarcabile la realizarea obiectivelor fundației și pe al căror sprijin se va putea conta și în viitor au acceptat să li se alăture ca MEMBRI DE ONOARE ai Fundației Lapedatu:

• Prof. Univ. Dr. Ioan Opriș, care prin studiile sale minuțioase și îndelungate a devenit o autoritate de referință asupra generației Marii Uniri, fiind istoricul care a relevat rolul și contribuțiile fraților Lapedatu în epoca lor și le-a făcut cunoscute viața și opera prin numeroase inițiative publice
• Dr. Ioana Boca, Director Executiv al Fundației Academia Civică, care a contribuit prin organizația pe care o conduce la documentarea destinului tragic al fraților Lapedatu și al generației lor, asigurând perpetuarea memoriei acestora inclusiv prin „Colecția Lapedatu” găzduită de Biblioteca virtuală a Memorialului Sighet
• Av. Marius Pavel, care este principala legătură a Fundației Lapedatu cu regiunea brașoveană din care se trag gemenii Lapedatu, contribuind, între altele, prin sugestii, inițiative și acțiuni concrete la opere de interes caritativ și social în continuarea tradițiilor acestora.

Fundația Lapedatu își exprimă convingerea că împreună cu aceste distinse personalități se vor putea realiza și în viitor acțiuni relevante și semnificative.

La 30 octombrie 1923 Alexandru Lapedatu este numit pentru prima oară Ministrul Cultelor și Artelor în al șaselea guvern prezidat de Ion I.C. Brătianu. Lui îi revine spinoasa sarcină de a legifera raporturile dintre diferitele culte și Stat după cum prevedea articolul 22 al primei constituții a României unite promulgată la 29 martie 1923. În acest moment, în România există 12 culte recunoscute oficial, unele având mai multe variante.

Alexandru Lapedatu începe prin a se consulta în detaliu cu toți reprezentanții cultelor, între care și cu „credincioșii de veche credință” din Basarabia și Bucovina, care se separaseră în 1666 de Biserica Ortodoxă Rusă ca protest împotriva reformelor neogrecești introduse de patriarhul Nikon al Moscovei între anii 1652 și 1666, devenind astfel „rascolnici” (schismatici, în rusă). Adepții preotului rascolnic Daniil Filippov (1672-1742), care după moartea acestuia s-au refugiat de prigoană în Delta Dunării, sunt cunoscuți sub numele de lipoveni (prescurtare de la „filipoveni”). Primul „Mitropolit de Fântâna Albă” al Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România, Ambrozie (1846-1847), a fost canonizat în 1990, iar rămășițele lui pământești au fost aduse la Brăila unde se află sediul bisericii. Foarte tradiționaliști, în 1919 au militat pentru păstrarea calendarului iulian.

Alexandru se întâlnește cu reprezentanții „credincioșilor de veche credință” în 1825 la Chișinău, primind ca amintire o icoană de călătorie, din bronz și email, cu dedicație.

Icoana are patru panouri, trei înfățișând principalele sărbători ortodoxe, iar al patrulea reproducând patru icoane ale Maicii Domnului adorate de sfinți. O piesă similară se găsește în Colecția Kunz de la Smithsonian Institution din Washington.

Elaborarea cadrului legal al cultelor a prilejuit lungi frământări și a fost însoțită de agitații adesea violente – articole de presă acuzatoare, memorii incendiare, mari adunări populare, procesiuni, demonstrații, în final o mare dezbatere parlamentară de aproape trei săptămâni –  pentru a impune unul sau altul dintre punctele de vedere. După cinci ani de eforturi susținute, Alexandru Lapedatu, sprijinindu-se pe principiul laicității, propune o soluție în care toate cultele își pot organiza autonom viața spirituală în timp ce Statul suveran preia funcțiile administrative și asigură respectarea legalității. Prefața la publicația dezbaterilor parlamentare menționează: „D. ministru Alex. Lapedatu, un învățat și înțelept bărbat politic, a dat măsura puterilor sale… Soluțiile date prin legea cultelor de către d. ministru Alex. Lapedatu sunt de o fericită inspirație și d-sa care și-a legat numele de cele mai importante legiuiri bisericești ale României Mari [n.n. – inclusiv de înființarea Patriarhiei Române] a avut mulțumirea să audă până și din gura minoritarilor etnici declarații loiale și chiar elogioase, de recunoaștere a meritelor acestui cod care este unul din cele mai viabile texte care au trecut prin Parlament.” La 22 aprilie 1928  „LEGEA PENTRU REGIMUL GENERAL AL CULTELOR prin care Statul garantează libertatea și protecția tuturor cultelor” este adoptată aproape în unanimitate, atât în Camera deputaților cât și în Senat. Ea poartă semnătura Ministrului Cultelor și Artelor Alexandru Lapedatu.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a expus între 28 noiembrie și 16 decembrie 2018 sub titlul „Războiul hărților”, hărți demografice justificând revendicări teritoriale la Conferința de pace de la Paris (1919). Splendida broșură editată cu această ocazie conține și harta etnografică a Banatului Timișoarei prezentată de delegația română, realizată de Alexandru D. Athanasiu pe baza concepției lui Alexandru Lapedatu

Contextul este oferit de Alexandru Lapedatu în volumul Amintiri. Expert în delegația română la negocierile de pace, el îl însoțește pe Ion I.C. Brătianu, alături de Nicolae Mişu, ca al doilea delegat, și de Constantin C. Brătianu, ca secretar personal, la memorabilia ședință din 1 februarie 1919, la Quai d’Orsay, Salle de l’Horloge, a Consiliului suprem al Marilor Puteri, în completul său de zece membri (șeful statului și ministrul de externe din Franța, Regatul Unit, S.U.A. Italia și Japonia). Ion I.C. Brătianu expune revendicările teritoriale ale României, este ascultat cu mare interes, ministrul de externe italian Giorgio Sidney Sonino îl aprobă cu glas tare: “giusto, giusto!”, iar primul ministru britanic, Lloyd George, pune câteva întrebări între care și aceea de a i se arăta pe hartă unde este Bucovina (“Montrez-moi ou est la Bucovine!”). Expunerea este redată în memoriul redactat de Alexandru Lapedatu şi tipărit imediat după şedinţă sub titlul generic „La Roumanie devant le Congrès de la Paix”, Paris, Dubois et Bauer, 1919, sub care vor apărea „revendicările teritoriale” dar și „actele de unire ale Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti ale Ungariei cu România”.

După ședință, Alexandru Lapedatu este însărcinat cu întocmirea unor memorii speciale, după modelul celor înaintate de delegaţia cehoslovacă; ele vor fi tipărite sub același titlu generic. În localul „Biroului pentru informaţiuni de război” din Rue de l’Universite, 74, Paris Alexandru Lapedatu îi expune textul, pasaj cu pasaj, colaboratorului său Mario Roques care îl dictează direct în franceză unei steno-dactilografe. În timp ce aceasta se ducea să-l bată la maşină, o altă colegă îi lua locul, alternându-se, astfel că lucrarea avansa foarte uşor şi foarte repede. Alexandru își amintește : „Alături de text erau tabelele statistice întocmite cu toată conştiinciozitatea şi scrupulozitatea, tabele pe temeiul cărora s-au întocmit hărţile anexate după un sistem propus de mine şi adoptat în urmă şi de delegaţiunea ungară în memoriile sale înaintate Conferinţei de pace. Şi anume, colorând cercurile administrative (plăşile) ale comitatelor (judeţelor) transalpine cu populaţie românească într-o gamă de culori de la cel mai intens roşu până la cel mai deschis (alburiu) reprezentând raportul populaţiei române faţă de cea neromână (ungurească, săsească, şvăbească etc.) de la 90% până la 10%. Hărţile astfel compuse erau cât se poate de intuitive şi concludente pentru o justă orientare de total a privitorilor. Le-a executat după datele statistice, lucrate de mine, foarte conştiincios şi precis Al. D. Atanasiu, profesor la Şcola de Belle-Arte de la Iaşi, care se afla refugiat la Paris.”